Cultura românească a răspuns rapid și cu succes la
multe curente înnoitoare din secolul care se încheie.
Uneori, ca în cazul avangardei literar-artistice, i-a
dat pe unii dintre pionieri.
Structuralismul a
fost și el preluat cu succes, în matematică, în lingvistică și în teoria
și analiza literară.
Ar fi fost regretabil ca reacția la dezvoltarea
semioticii, în a doua jumătate a secolului al XX-lea, să nu fie și ea pe
măsura.
Semiotica românească a înregistrat unele succese, dar
acestea sunt cunoscute mai degrabă peste hotare decât în România.
S-au găsit destui care să-i proclame declinul, dacă nu
chiar moartea, uitându-se că semiotica s-a născut cu mii de ani în urmă și nu
are cum să moară, deoarece semioza este inerentă ființei umane.
Este adevărat că recunoașterea ei ca disciplină
constituită s-a produs târziu, în anii șaizeci ai secolului al XX-lea, în
condițiile emergenței paradigmei informaționale; dar preliminariile ei, care
includ pe vechii greci (chiar pe presocratici), pe Leibniz, Peirce și Saussure,
sunt fundamen-tale pentru înțelegerea semioticii.
Disciplinele actuale ale informației constituie un
stimulent extraordinar pentru dezvoltarea semioticii.
De aceea, inițiativa colegilor de la Universitatea din
Suceava este deosebit de bine venită, cu atât mai mult cu cât, cu excepția
Caietelor de Semiotică de la Universitatea din Timișoara, nu prea știu să mai
avem în momentul de față un periodic românesc de semiotică.
Dorim succes noii reviste și invităm pe toți cei
interesați s-o sprijine!
Acad. Solomon Marcus,